ISTORIA ARTEI: Creta minoică

Situată în partea răsăriteană a Mării Mediterane, la distanţă aproape egală de Europa, Asia şi Africa, insula Creta a fost populată încă din perioada neolitică şi a dat naştere în Antichitatea timpurie primului focar de civilizaţie care a reverberat în această parte a lumii, civilizaţie pe care arheologii au botezat-o „minoică”, după numele legendarului rege Minos. Este încă neclară originea vechilor locuitori ai insulei, însă aceştia au format pe parcursul mileniului al II-lea î.e.n. un popor înzestrat, compus îndeosebi din navigatori, negustori şi meşteşugari. Arta pe care ei au creat-o, purtând urme ale influenţelor egiptene şi orientale, se remarcă printr-un înalt grad de originalitate şi transmite o concepţie optimistă despre viaţă.

Descoperirea aşezărilor minoice din Creta i se datorează arheologului britanic Arthur J. Evans (1851-1941). Săpăturile începute de el la Cnossos, Phaestos şi Mallia în anul 1900 şi efectuate vreme de trei decenii au dat la iveală ansambluri arhitecturale bogat decorate cu picturi în tehnica frescei, vase ceramice, sculpturi de mici dimensiuni, obiecte de cult şi bijuterii, toate urme ale unei civilizaţii mari şi străvechi. Planul complicat şi dimensiunile gigantice ale palatului regal din Cnossos, faptul că labrys-ul, dubla secure, se găsea pictată pe numeroşii pereţi ori pe pilaştrii palatului, iar coarnele de taur erau omniprezente ca motiv iconografic i-au sugerat arheologului britanic ideea că descoperise, de fapt, legendarul labirint unde eroul atenian Tezeu, cu sprijinul Ariadnei, îl omorâse pe Minotaur. De asemenea, Evans a descoperit o foarte veche scriere hieroglifică, precum şi două scrieri pe care le-a denumit „liniar A” şi „liniar B”, ultima dintre acestea fiind descifrată de filologul englez Michael Ventris. În acelaşi timp cu Evans, o expediţie arheologică italiană, condusă de Luigi Pernier, descoperea palatele de la Phaistos şi Haghia Triada, contemporane celui de la Cnossos. Descoperiri făcute ulterior în alte insule ale Mării Egee probează existenţa unei civilizaţii foarte asemănătoare celei minoice în mai toate insulele arhipelagului grecesc. Cu adevărat surprinzător a fost rezultatul săpăturilor efectuate de arheologul grec Spiros Marinatos, care în insula Thira (Santorini) a descoperit în 1967 un întreg oraş îngropat sub lava vulcanului, ca urmare a unei mari catastrofe naturale, întâmplate în urmă cu trei milenii și jumătate. În casele cu câte două etaje ale acestui oraş numit astăzi Akrotiri au fost găsite obiecte de o deosebită valoare artistică şi arheologică, multe fresce bine conservate.

Arhitecţii Cretei minoice şi-au exprimat simţul monumentalului, spiritul creator, dorinţa de a atinge perfecţiunea tehnică, dar s-au dovedit a fi şi nişte ingineri preocupaţi de confortul locatarilor. Ansamblurile arhitecturale de la Cnossos, Phaistos, Mallia şi Haghia Triada, legate între ele prin drumuri pavate, răspundeau atât exigenţelor estetice, cât şi cerinţelor umane de confort. Palatele aveau canalizare şi săli de baie, încăperile erau bine luminate şi aerisite, fiind astfel proiectate încât să îngăduie păstrarea unei temperaturi plăcute, indiferent de sezon. Pentru a le proteja de cutremurele frecvente, arhitecţii au proiectat clădiri cu pereţi elastici, prin alternarea pietrei şi lemnului ca materiale de construcţie. Vechii locuitori ai Cretei nu aveau nevoie să-şi întărească palatele şi oraşele cu fortificaţii deoarece erau apăraţi de invaziile duşmane de marea ce înconjoară insula, civilizaţia minoică fiind şi prima talasocraţie din Mediterana răsăriteană.

Spaţiul rezervat pentru cultul divin era surprinzător de redus, credincioşii mulţumindu-se cu capele mici şi sanctuare amenajate în peşteri. Serbările religioase erau însoţite de jocuri, dansuri şi muzică, precum şi de salturi acrobatice peste tauri. Cretanii de pe la 1500 î.e.n. aveau un panteon ierarhizat, asemeni celui din natură şi din societate, dar credeau și în viaţă, în frumuseţe, într-o anumită formă de libertate individuală, iar artiştii lor traduceau acest crez într-o manieră originală. Cultul Marii Mame cunoştea o largă răspândire, aşa cum o demonstrează zeiţele cu şerpi, statuete din faianţă concepute la scară mică şi policromate, realizate în atelierele artizanale din jurul palatului regal de la Cnossos.

Taurul pare să fi fost un simbol iconografic al vechii Crete: pe un pahar de aur găsit la Vafio este reprezentată o splendidă scenă de vânătoare (capturarea unui taur sălbatic), iar un rhyton din steatit provenind din palatul de la Haghia Triada şi decorat cu scene atletice în relief cuprinde printre întreceri saltul periculos peste taur. Astfel de scene nu sunt deloc rare în arta minoică, având probabil semnificaţii religioase şi făcând parte din practicile sacerdotale. Creta nu este singura regiune în care era răspândit la acea vreme cultul taurului, în Orientul antic acest cult fiind atestat încă de la limita dintre mileniile V şi IV î.e.n. Simbol teluric al forţei şi fecundităţii, taurul era venerat de către hitiţi şi fenicieni, în Egipt, iar ulterior în tot bazinul mediteranean, din Cappadocia şi până în Spania, peste tot unde va pătrunde cultul zeului Mithra.

De la început trebuie să menţionăm faptul că arta cretană a fost indisolubil legată de religie. La fel ca în toate civilizaţiile antice, religia era pentru vechii cretani temelia tuturor realităţilor şi preocuparea cea mai constantă a fiecărui om, fiind inspiratoarea artei şi a instituţiilor. Deşi creaţia artistică minoică pare atât de spontană, atât de exuberantă, în picturi vedem înfăţişate cu precădere zeităţi, credincioşi care li se închină şi ceremoniale de cult. O frescă reprezentând o fiinţă feminină cochetă şi provocatoare, care i-a făcut pe arheologi – în pofida austerităţii lor proverbiale – să-i dea numele de Pariziana, nu era un personaj profan, ci, aşa cum s-a dovedit, o figură sacerdotală, care participa, alături de suratele sale, la o ceremonie religioasă. Această operă de artă, dimpreună cu celelalte celebre fresce ale palatului din Cnossos, impresionează prin dinamica stilizării şi a ritmurilor, prin splendoarea coloritului şi prin expresia de viaţă: Dans ritual cu taur, Prinţul cu flori de crin, Culegătorul de şofran, Purtătorii de ofrande, Doamnele în albastru. Din dorinţa de a-şi varia stilul şi fantezia, proprie cretanilor acelor timpuri, pictorii au mixat realul cu imaginarul în scene reprezentând animale fantastice: monştri înaripaţi, himere, grifoni şi sfincşi amintind de cei din Asia Mică, păsări fantastice.

În cele din urmă, o serie de dezastre naturale (erupţii vulcanice şi cutremure) au slăbit civilizaţia rafinată şi plină de viaţă a Cretei minoice, făcând-o pradă uşoară pentru grecii micenieni de pe continent. Activitatea productivă, forţa creatoare şi arta au început să pălească din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă au încetat cu totul în jurul anului 1400 î.e.n. În perioada lor de glorie, artiştii anonimi din Creta minoică, posesori ai unei ştiinţe avansate a culorii şi a compoziţiei, reuşiseră să redea în lucrările lor iluzia unei lumi fericite, aceea poate a unui paradis întrezărit. Arta minoică demonstrează pe de o parte hotărârea de a ignora urâtul, diformitatea, lucrul neterminat, iar pe de altă parte dragostea faţă de formele în mişcare, curbe, oblice, asimetrice, adică formele înseşi ale fiinţei vii. Asemenea confratelui său egiptean, artistul cretan era adeptul lucrului temeinic făcut, finisat, menit să dureze peste veacuri.

Astăzi, la Cnossos, la Muzeul din Heraklion sau la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, oricine vede frescele minunate din interiorul palatelor, cu culorile lor vii, oricine ia contact cu realizările artizanatului minoic – vreo amforă împodobită cu motive decorative marine, vreun rhyton de argint în formă de cap de taur, vreun sigiliu gravat, câte un inel de aur cu incrustaţii –, are sentimentul nemijlocit că intră de-a dreptul într-o lume în care mitul şi istoria se întrepătrund, o lume în care frumuseţea pare că n-a îmbătrânit nicicând.

COSMIN POPESCU

NOTĂ: Articolele de pe Scarabeu.ro sunt proprietatea intelectuală a SC KAIROS COMERCIAL CONSULT 2004 srl și nu pot fi reproduse, parțial sau integral, fără acordul nostru scris.